Discutii intre generatii

Va fi prima noastra discutie intre generatii. Co sa zacne a co sa skonci? Eu zic ca incepe cu V si se termina cu A, 5 litere si nu umbla :))) Dar noi "umblam"
Vreau sa inceapa jocul, sa cream povestea.

O alta zi...ce am facut azi important ca la sfarsitul zilei sa nu ma plang ca am pierdut o zi? Pe moment lucrurile par importante, uneori par extraordinare dar stand si judecand la rece ma intreb ce rost au toate astea. Il iubesc pe Eminescu ca a scris Glossa...a avut o revelatie si a realizat cat de efemer e totul, cat de zadarnic ...sau poate nu zadarnic. Poate totusi sunt lucruri marunte care schimba existente. Am vazut ieri pe un blog un articol despre un artist care a legat un caine intr-o galerie de arta ca pe un exponat. Partea artistica era ca acel caine era lasat sa moara de foame sub privirea vizitatorilor. M-au trecut fiori. Oamenii aceia se plimbau in jurul cainelui, il priveau, il studiau dar nu reactionau. Si m-au trecut din nou fiori pentru ca m-am vazut pentru o clipa in acea galerie si stiu ca nu as fi facut nimic, m-as fi ingrozit la vederea acelui sarman animal, caci arata ingrozitor, sigur mi-ar fi dat lacrimile dar la fel de sigur ar fi ca nu as fi facut nimic sa il salvez. Probabil mi-as fi gasit o scuza buna pentru neimplicarea mea, m-as fi convins ca la inchiderea galeriei cineva totusi il va hrani si il va ingriji.
Demult lucrez la aceasta latura a mea...invat sa imi inving anumite retineri...
Am trecut nu o data pe langa oameni cazuti pe jos, pe ca toti ii ocoleau spunand ca sunt beti. Si eu ii ocoleam sperand ca totusi cineva se va opri sa ii ajute. Imi doresc sa ma pot opri...sa ma asigur ca sunt beti si ca se simt bine...sa nu-i mai am in minte.
Toti spun ca cersetorii nu trebuie ajutati cu bani ca asa ii incurajezi si nu se vor stradui sa munceasca. Dar mi se rupe sufletul sa vad acei copii amarati, murdari si dezbracati...sa vad batranii cu privirile plecate si cu mana intinsa. Mi se rupe inima cand vad oameni care aparent ar putea munci. As vrea sa pot sa ii ajut ... pentru ca ii inteleg...daca MIE mi s-ar lua intr-o zi totul...ma refer la absolut tot...educatie, lucruri materiale si absolut toate persoanele care ar fi o sansa sa ma cunoasca...Oare unde as gasi puterea, curajul sau inspiratia sa fac ceva. Oare n-as ramane blocata? Sau poate foamea, frigul m-ar impinge sa fac ceva... Greu de spus. Dar avand imaginea asta in minte niciodata nu-i condamn...imi doresc doar sa pot face ceva...

Bine ai venit ADE!!!!

Cum sa-ti trezesti mintea? Cum sa o faci sa nu alunece in somnolenta, in amorteala? De foarte multe ori uitam ca starea noastra psihica e data de mintea noastra. Dar mintea asta nu functioneaza de una singura. Constiinta, sinele sau eul sau poate tot o parte a mintii sunt cele care o pot trezi, iti pot schimba starea cu 180 de grade. Dar cum sa-ti amintesti lucrul asta cand toata fiinta ta, toate simtamintele iti arata ca nu ai chef de nimic. Adica nu ca ti-e rau, ca esti deprimat, nefericit sau mai stiu eu ce stari ci pur si simplu nu ai chef de nimic...nici sa fii deprimat, nici sa fii fericit, nici nervos, nici bine dispus...pur si simplu vrei sa atarni intr-o moleseala care nu duce nicaieri. Cum sa-ti trezesti spiritul cand o asemenea stare isi face loc mai ales ca stii ca ai putea in cateva secunde sa te simti bine, sa zambesti sa-ti fie bine? Deci constientizezi a poti sa te simti bine daca vrei...adica sa nu te simti nicicum e o pierdere de viata, de existenta...o risipa. Normal trebuie sa te simti cumva si atunci de preferat e sa te simti bine. Dar cum sa faci cand parca toata fiinta se impotriveste...creierul isi stie el treaba lui si constiinta pare ca si-a luat concediu. Hai luati-va la harta, convinge-l ca o zi in care nu simti nimic e o zi pierduta. Cheama-l sa observem, sa vada, sa auda...Ce ne-ar face acum placere? HHHmmmm sa fim pe o plaja cu nisipuri fine, cu apa curata si nu prea rece? Vezi cheama-l in jocul tau? Hmmm si sa fie si umbra si soare si flori exotice parfumate....si copii care sa rada in hohote... Hai vino sa vedem cum e apa...ce valuri super, ce bine e cand te lasi purtat de val...asa-i ca esti liber? Asa-i ca aproape nu te simti? de fapt te contopesti cu marea, iti eliberezi spiritul. Deci mai stam aici caci e minunat ...Aerul racoritor si parfumat care imi adie peste fata, apa minunata care ma elibereaza si in valurile careia ma abandozez total. Oare am iesit din moleseala? Oare am reusit sa-mi pacalesc creierul sa-mi dea starea unei minunate zile la plaja...o plaja pe care o simt dar pe care nu am vazut-o niciodata... E o evadare care nu e reala dar asa am ales sa petrec eu clipa care a trecut...la mare intre valuri. Iar mintea mea mi-a oferit aceasta posibilitate...iar senzatia atat de reala pe care mi-a indus-o m-a facut sa zambes, in consecinta sa ma simt bine, sa ies din moleseala.